Palmele-i batatorite, părul ei cărunt și scurt

Chipul ei si rasuflarea, deși tac , vorbesc mai mult!

Si-a venit fiul acasă, mai rotund decât a fost,

Mai bărbat, ei stau la masă,

În oraș mama si-a scos.

Biata mamă așa bătrână, așa albă și bolnavă

Il savurează din priviri , el o ceartă de ce-i slabă?

Si-i întinde o cafea ,

-Uite mama, ca pe vremuri, mai ții minte cum erai?

Pe la 4 dimineața cafeluta o sorbeai ?

Și îmi pregăteai ghiozdanul , cu de toate, asa, să fie:

Că împărțeam cu toată clasa, câtă grijă, bucurie….

Strânge -mă, mamă, de mână, nu te da ,căci te stiu tare

N-are cum această boală

Să ne rupă , nnnn-are, n-areeee!

Tace ea și tac și eu, mă prefac că nu-i aud

Mă rodea tăcerea ei și paharul ei umplut

Nici o lacrimă în ochi , un cuvânt ea nu rostește

Doar se uită la el lung, iar cafeaua se răcește

Mama-i mama zic și eu, o sa zică ea ceva

Imposibil doar sa tacă , se descarcă odata Ea!

Și de zis nu a mai zis nimic, tot plimba din mână în mână

O hârtie șifonată ce-o deschide și-o înmâna

Și se scoală biata mama, răsufland în gol și pleacă,

Încet încetișor cum poate, își lasă Fiul ei să tacă!

Tace Fiul, copiază , fugitiv În telefon ,

Cont de cifre lung și – aruncă

Restul într-un „Tomberon „!🙈🥺

Autor: Irina Chitoroaga

Inspirată după un caz real . București 28 Septembrie 2019