De Ce?

De ce în modă nu mai e

Azi bunul simț, cultura
De ce atâtea strigăte?
De ce ne paște Ura?
De ce azi nu mai luminează
Prin geamuri flăcări vii?
De ce ne adună, copiază
Atâtea tehnologii !
De ce copiii i-am învățat
Să-și plimbe copilăria
Prin trafic lung, mereu legați.
Luptând cu agonia
Purtați în poale ei, de mici
In brațele străine
Cei norocoși pe la bunici
Ceilalți prin serpentine
Program stabil și încărcat
Voi le setați și zborul –
Acolo unde-i scopul vostru
Nu unde-i viitorul!
Si-apoi va plângeti și îi așteptați
Să vină sa vă vadă
Să-și viziteze ai lor frați
Înstrăinați de țară.
De ce în familii nu ma e
Exemplu de acel tată
Ce stie a înșuruba un cui
A realiza o artă !
Cel care știe ce-i Erou
În domenii diferite
Și om puternic, si simplu Om
Și tată dealtminteri!
De ce la modă-s acei tați
Ce umblă-n „arătură”
Cu lanțuri groase, tatuați
Ce umilesc, înjură!
Ce-și editează chipul gol
Cu-n selfie pe la sală
Umflat de mușchi și peste tot
Își trage din țigară!
De ce avem fiicele prăjite
De fragede în solare
De ce nu le-aducem aminte
Ca soarele nu doare!
Ca nașterea e sănătoasă
Și pe cale naturală
De ce le trecem prin cuțite
De ce e atâta Fală!
Trăim în era de aplicații
Profunde instalate
Și în emoții, și în senzații
Și-n obiceiuri, frate!
În moda? Ce-i în modă azi?
Să spun, mi-e și rușine
Suntem din ce în ce mai lați
Și mult mai plini de sine.
Ne vindem inimile pe bani
Și procuram organe
Ne lăudăm cu ce „Nu am”
Visând la milioane
Visati la prinți milionari
Și la moștenitori
La cei ce-si pun în gaj averea
Vestitii jucători!
Că peste noapte, na, cumva
Ți s-a schimba și soarta
Că doar e fragedă, a ta
Și nu mai ai tu alta!
De ce nu ne mai îmbrățișam
De ce-n schimb ne dăm palme
O fi uitat ea omenirea
Că undeva adoarme?
Că e purtată de alte nații
În turmă se adună
Călătorind în corporații
Că acolo viața-i bună!
Pe la birourile voastre
Vi se atârnă o hartă
Acelaș glob – tot pămîntesc
Pe post de Doamne Iartă!
Și rugăciunile sunt azi
Transmise live în altare
Și like-uri, inimi ce se înșiră
Adio abecedare!
V-au învățat ai voștri acasă
Pe scaune să stați
Lipiți de sticle cât mai tare
Cu ochii buclucați
Tastați copii, tastati!
Să butonati pân’ când se încinge
Că doar e în garanție
Și viața noastră , cine știe
E tot tehnologie…

Autor: Irina Chitoroaga

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s