Parinte…

Cum să-ți ignori al tau copil

Cand lumea lui de tine e creată ?

Cum sa-i reduci a lui sclipiri

Cand tu esti mama lui

Si a lui TATA!

Cum sa il numești „al nimănui

Cand stii ca asta cel mai mult il doare

Cum sa ii tot repeți si sa-i tot spui:

„Ca esti făcut dintr-o greșeală mare!”

Cum să-l blestemi si sa-l barfesti la lume

 Cand tu in lume l-ai adus

Ce poate asta sa însemne ,

Vorbindu-l, iti da o notă prenatală-n plus?

Cum poti sa-l treci pe liste negre

Si sa-i blochezi instantaneu accesul,

Inconștient si plin de agonie

Nu-i mai poti accepta succesul ?

Cum ii ignori privirea si apelul

Chemat de-atatea ori pe noapte ?

Te simti in largul tau ,Parinte, oare,

Atunci când strigătele-i sunt deșarte?

Atâta timp cât tu dormi linistit

El e purtat de lungile coșmaruri

Si stii ca poate doarme dezvelit?

Si n-are cine ii aduce daruri!

Indiferent de cate lăzi o fi strivit

De cate ori s-a împiedicat

De cate ori o fi greșit 

Prin ce metoda Tu l-ai ridicat?

Lovit pe spate si pe unde-o nimeri,

Strivit până la sânge și călcat?

Ce stil de educație aplici

Sau care stil ai aplicat?

Cum sa te îndepărtezi de ce-ai purtat in brațe

De ochii cei zglobii, acum profunzi

Nu-i poti trata cum ai facut odata?

Sau nu te mai asculta si sunt surzi?

Ti-ai instalat adânc a ta mândrie

Si tuturor te compatimesti

Pe toti dai vina, nu-ti zici însă ție:

Unde-ai greșit, sa stai, sa te gândesti.

Sunt ochii uzi, mai plânge dupa tine

Al tau copil, ca al altcuiva nu e!

Copii iartă cel mai mult, se stie!

Si se întreabă ELcu ce-a greșit, cu ce?

– Ca-n banca lui modest și ordonat

Făcea poteci de cale- întoarsă,

Ca sa iti aduca atunci mărețe rezultate

Din scoala vieții tie, Mama acasa?

Pe tine Tata, sa te faca mândru

Si poate cel mai mândru dintre toti

Fiind copil ingenios si tandru

Si săritor la nevoie pentru toti?

Ca lumea in jur il vedea om de valoare

Si voi in picioare il călcati

Ca ii întoarceți împotriva lui si lumea mare

Si pe cei mai apropiați !

Cu ce-i de vina el de traiul vostru?

Cu ce -i de vina ca voi l-ati născut?

Vreo cauza mai gravă sau penala?

Il stiti de om fumat, de om băut?

Il stiti de om cu-o vagă înțelepciune?

De unul care v-a făcut de râs ,

Prin fapte fără logica anume?

Cu ce-i de vina acest copil deschis?

Cum de il ignori tu suflet părintesc

Cum de nu-i porti un dor nebun, mai poti?

Sa curgă anii si sa-ti aduni tu perna

In  calde odihnitoare nopti?

Ca undeva la casa ei, copila

Isi strânge blând pe-ai sai copii la piept

Jurand ca in lume niciodată

Nu-i va îndepărta, nu cred!

Si-i mângâie, le cântă și promite

Ca iubirea pentru ei nu va înceta

Nici daca in alte lumi o vor trimite

Nici daca s-or maturiza!

Le-asterne-o plapuma pe ei cand dorm

Privindu-i nopti in sir asa îndelung

Cu ce-a greșit ca nu-are somn?

Ca atatea gânduri o pătrund…

                                             by Irina Chitoroaga

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s